Oteoporoza

Ce înseamnă osteoporoza?

Vorbim de osteoporoză atunci când densitatea osoasă scade, respectiv masa osoasă, ce duce la creșterea fragilității oaselor, precum și la creșterea riscului apariției fracturilor spontane. Numele bolii în sine înseamnă: os poros, găurit, trabecular.

La un adult, pentru menținerea structurii și integrității țesutului osos este răspunzătore funcționarea coordonată a osteogenezei și a osteolizei. Masa osoasă se schimbă în funcție de vârstă, în tinerețe predomină procesele care cresc masa osoasă, apoi raportul se inversează odată cu înaintarea în vârstă. Țesutul osos crește până la vârsta de 25-30 ani, apoi masa lui scade și slăbește. Rata pierderii din țesutul osos, la această vârstă, fiind de 3-5%.

Dacă echilibrul dintre funcționarea celulelor osteogenetice (osteoblaști) și a celulelor osteolitice (osteoclaști) se dereglează și atunci pierderea masei osoase crește, acest lucru duce la osteoporoză.

Frecvența osteoporozei

Osteoporoza este prezent la mai mult de 100 de milioane de oameni din întreaga lume. În România, la 7-10% din populație există această boală, ceea ce înseamnă 1,5-2 milioane de persoane. Numărul cazurilor crește odată cu înaintarea în vârstă, dar datorită evoluției metodelor de diagnosticare și terapeutice, crește și numărul cazurilor depistate. Fiecare a treia femeie aflată la menopauză, și mare parte a populației vârstnice, suferă de această boală. La femei este de patru ori mai frecventă decât la bărbați.

La 50-70 de femei din 1000 apare o fractură osoasă pe an, ceea ce este de 8-10 ori mai mult decât la bărbați. Pe parcursul vieții,  jumătate dintre femei, suferă o fractură gravă osoasă care are la bază osteoporoza, iar din acestea, doar o optime se recuperează în totalitate.

Simptomele osteoporozei

Cel mai important simptom al osteoporozei este acela că, la o acțiune a forței obișnuite, fracturile osoase apar mai des, la nivelul coloanei vertebrale, încheieturii mâinii, la nivelul șoldului. De multe ori o fractură aparent întâmplătoare ne atrage atenția asupra pierderii cronice a masei osoase, iar vindecarea este rareori ideală, astfel că scheletul osos se deformează, scade înălțimea corporală, toracele se afundă.

Din cauza tasării vertebrelor  apar dureri din cauza presiunii la nivelul terminațiilor nervoase (de ex. lumbalgia). Durerile osoase ce devin constante pot să facă viața pacienților insuportabilă. Osteoporoza avansată, care are deja semne clinice – mai ales osteoporoza coloanei vertebrale – deformează statura: scade semnificativ înălțimea corporală, vertebrele se aplatizează, coloana vertebrală se îndoaie, distanța de aproximativ 3 degete dintre rebordul costal și bazin se îngustează sau dispare, pielea devenită largă formează pliuri cutanate laterale. În osteoporoza apărută în menopauză, pe lângă fractura la nivelul încheieturii mâinii, apar fracturile vertebrale, la o forță relativ mică, În schimb la osteoporoza senilă, fracturile cele mai des întânite sunt cele din regiunea șoldului (fractură de col femural).

Evoluția osteoporozei

Evoluția acestei boli variază foarte mult de la persoană la persoană. Cel mai ferict caz este atunci când îngrijirea în menopauză este începută devreme, încă de la apariția tulburărilor menstruale. În aceste cazuri pierderea masei osoase o să fie în proporție mare doar la vârstă înaintată, astfel nu sunt afectate, atât de mult, calitatea vieții, respectiv evoluția bolii.

La vârstă înaintată, fracturile survenite pe fond de osteoporoză avansată, pun întotdeauna în pericol viața persoanei. În aceste cazuri fracturile de col femural, în 50% din cazuri, sunt letale. Cauza decesului este de obicei trombembolia, escare, pneumonie, sepsis, apărute din cauza imobilizării îndelungate la pat a bolnavului.