Astm

Ce este astmul?

În astm, căile respiratorii sunt obstrucționate din cauza inflamației mucoasei bronhiilor, iar aceasta duce în timp la edem și la constricția spastică a musculaturii netede a bronhiilor. Dispneea și sufocarea este cauzată de îngreunarea expirării aerului. Expirul este prelungit și din această cauză bolnavul nu poate inspira aer oxigenat.

Simptome: sufocare, dispnee, tuse care apare în crize, strângere în piept, dispnee ce apare în crize, stridor, expir prelungit, prurit la nivelul gâtului, tuse spastică, expir îngreunat, prurit la nivelul toracelui.

Frecvența astmului

În România 2-3% din totalul populației suferă de astm, adică 200-300 de mii de oameni. La copii frecvența nu atinge încă 1 % la nivel național, dar din punct de vedere al evoluției, acest număr este în creștere. De asemenea, 20-40% din cei care au alergie respiratorie și nu sunt tratați, cu timpul devin astmatici.

Cauzele astmului

La pacienții astmatici căile respiratorii sunt foarte sensibile, și la stimuli obișnuiți reacționea cu crize astmatice. Cauza declanșatoare a unei crize astmatice poate fi polenul, praful din casă, respectiv excrementele de acarian aflate în praf, păr de animale, fum, aer rece, efort fizic sau stres.

Mucoasa inflamată se edemizează și secretă mucus în căile respiratorii. Activarea globulelor albe din căile respiratorii inflamate (eliberarea de histamină și leucotriene) provoacă o contracție spastică a mușchilor netezi din bronhii. Obstrucția bronhiilor este agravată de presiunea toracică mai mare decât cea atmosferică, de aceea omul nu poate să elimine aerul neoxigenat din plămâni.

Tratamentul astmului

Scopul principal al tratamentului este de a elimina spasmul și inflamația bronhiilor.

Eliminarea spasmului bronșic este de fapt un tratament simptomatic. Medicamentele care dilată bronhiile, care se pot inhala și ajung astfel direct în plămâni (de ex. agoniști ai receptorilor beta-adrenergici, teofilin), își exercită efectul după câteva secunde. În 1-2 minute dispare senzația de sufocare și efectul lor durează 4-5 ore, chiar și 12 ore. Substanțele active pot fi prescrise de către medic și sub formă de tablete – p.o. – sau sub formă de injecții. Supradozarea bronhodilatatoarelor poate fi periculoasă.

Bronhodilatatoarele pot fi un tratament adjuvant în astm dar nu pot înlocui steroizii care sunt eficienți în eliminarea inflamației, deseori alergică și care stă de fapt la baza astmului. Bronhodilatatoarele sunt eficiente și în prevenirea simptomatologiei, fiind astfel baza tratamentului modern în astm. Acești steroizi se pot inhala ajungând astfel direct în căile respiratorii, scăzând astfel, de mai multe ori, doza necesară de medicamente și reducând riscul apariției reacțiilor adverse.

Terapia antiinflamatorie este necesară în mod constant. Dozarea medicamentelor este diferită în funcție de severitatea stadiului astmaticului, adică în funcție de frecvența simptomelor și pe baza valorilor funcției respiratorii.

Bronhodilatatoarele se pot utiliza în anumite cazuri ca tratament adjuvant.

Șansele de vindecare al astmului

Deoarece astmul apare pe un fond genetic, deocamdată,bolnavii cu astm nu pot fi vindecați, dar acuzele, simptomele, respectiv procesele care stau la baza acestora și care afectează în mod constant plămânii, se pot opri sau chiar elimina.

Datorită tratamentului, cei mai mulți astmatici trăiesc o viață normală, doar că pentru această normalitate ei trebuie să facă un pic mai mult decât alții. Într-o oarecare măsură, putem vorbi chiar de vindecare, dacă omul nu trebuie să trăiască cu conceptul bolii.

Informații utile

Persoana care are astm să nu stea în locuri în care se fumează, deoarece acest lucru poate să agraveze mult condiția sa. În perioadele simptomatice apare dispneea pe care bolnavul are tendința de a o compensa cu sedentarism. Acest lucru este dăunător, mai ales la copii, deoarece duce la tulburări de dezvoltare fizică și psihică și chiar la obezitate.

Trebuie să ne gândim și la faptul că, printr-un stil de viață sedentar, acuzele pacienților se ameliorează și nu se mai duc la medic din timp. Sportul, mișcarea nu este interzisă nici la copii, doar că trebuie să fim atenți la câtă mișcare poate să facă, fără să forțeze prea mult. Înotul poate fi benefic încă de la o vârstă mică.

Astmaticiilor li se recomand să facă sport, , pe cât se poate de mult mișcarea să fie în aer liber și curat. Doar la alergici este recomandat ca în sezonul de polen să facă sport înăuntru, iar vara să încerce să caute anturaj hipoalergenic (de ex. zonele montane). Cunoscând cauzele dispneei în crizele de astm, sunt anumite lucruri pe care trebuie să le știm pentru a trata corect  crizele.

Cel mai rău lucru, pe care-l poate face bolnavul – copil sau adult – este să se forțeze să inspire, să se zbată după aer, fiindcă nu inspirarea ci expirarea aerului este problema. Situația este agravată de faptul că dispneea provoacă inspirul instinctiv la bolnavilor astmatici. De aceea trebuie să învețe conștient cum poate plămânul astmatic să aibă mai mult aer oxigenat. Agitația nu ajută deloc, de aceea este foarte important ca bolnavul să fie într-un anturaj liniștitor. Mai ales copii astmatici au nevoie de părinți care să fie calmi, liniștitori, și să-i încurajeze. De la copii mici nu ne putem aștepta să se relaxeze în mod conștient, dar le putem spune să expire aerul.

Niciodată să nu încurajăm bolnavul să ia aer adânc în piept. În cazul copiilor astmatici, care sunt speriați în timpul crizelor, este bine dacă facem împreună cu ei exercițiile respiratorii, adică să expirăm încet și uniform aerul, după care se inspirăm.

Cea mai bună poziție în caz de criză astmatică este cea culcată pe spate, respectiv dacă are sub corp o pernă, atunnci bolnavul să fie în poziție semișezândă.